Prostata este o glandă aflată la intersecţia aparatului urinar cu cel genital şi ea produce 25-30% din lichidul seminal. La 20 de ani, prostata are un volum de 15 cm cubi şi seamănă cu o castană ca volum şi formă.
Cu trecerea anilor, scade testosteronul şi are loc o inversare a producţiei hormonale, astfel încât se măreşte prostata ca volum şi ea este mai dură, mai puţin elastică, boală care poartă numele de adenom de prostată. Astfel că prostata mărită apasă pe uretra ce trece prin mijlocul ei, creând dificultăţi în urinare. Uneori atât de strangulată este uretra, încât se ajunge la imposibilitatea de a urina, deci la retenţia urinară, care trebuie deblocată la spital prin montarea unei sonde direct în vezică. Cu cât rămâne mai multă urină neevacuată la timp, cu atât creşte pericolul ca prostata să se îmbolnăvească din cauza bacteriilor şi să se formeze calculi renali. Adenomul de prostată se tratează la început fie cu produse din plante, fie cu medicamente.
Sunt două forme clinice: prostatită acută, caracterizată prin edem şi infiltraţie granulocitară interstiţială însoţită de cele mai multe ori de colecţii purulente, şi prostatită cronică, caracterizată prin scleroza ţesutului interstiţial, atrofie a epiteliului, de cele mai multe ori cu proliferări papilifere.
Adenomul de prostată este o afecţiune frecventă a sexului masculin, întâlnită într-un procent de 10 % la bărbaţi în jurul vârstei de 40 de ani şi intre 70-76 % la peste 80 de ani.
În această afecţiune, diagnosticul şi tratamentul pot fi stabilite doar de medicul specialist, plantele medicinale având rol de adjuvante ale tratamentului de bază. Până de curând, chirurgia urologică reprezenta singura modalitate de abordare terapeutică realistă a adenomului de prostată, însă în cazurile uşoare ale adenomului de prostată pot fi aplicate şi tratamente naturiste alternative.
