Prostatita – inflamarea prostatei este o boala ce inflameaza prostata, organ de forma ovala, care se afla sub vezica urinara a barbatului si inconjoara uretra. Prostata produce cea mai mare cantitate din totalul de lichid seminal. Majoritatea cauzelor prostatitei sunt necunoscute. Aproximativ 50% din barbatii bolnavi de prostatita nu au simptome de inflamatie, deci o cauza precisa nu poate fi aflata. Dintre cei care au simptome de inflamatie, cca. 10% au o infectie bacteriana. Un numar mic dintre aceste persoane cu inflamatie a prostatei, nu prezinta simptome.

Prostatita este frecventa in zilele noastre si afecteaza foarte multi barbati la un moment dat.. Prostatita este o inflamatie a prostatei. Cand o parte a a organismului este inflamata aceasta este rosie, fierbinte si dureroasa.

Prostatita poate da multe simptome, poate influienta urinari dificile, dureroase si dese. Poate cauza si aparitia febrei, dureri lombare sau dureri in zona inghinala. Bolnavului i se determina scaderea apetitului sexual si mari probleme de erectie si mentinerii acesteia. Prostatita este usor confundabila cu alte afectiuni ale tractului urinar si poate apare in diferite forme. Faza acuta este cea mai des intalnita dar si cea mai severa , fiind necesara spitalizarea. Simptomele prostatitei cronice au tendinte de dezvoltare mult mai lenta si sunt la fel de grave ca si in cazul celei acute.

Termenul de prostatita include 4 afectiuni:

  1. prostatita bacteriana acuta – aceasta este cea mai rara forma din cele 4 tipuri, fiind cel mai usor de diagnosticat si de tratat, daca se face cu un tratament corespunzator si la timp. Indivizii care au aceasta afectiune prezinta frisoane, febra, durere in zona toracica si in zona genitala, urinari frecvente si mai ales noaptea, urinari si ejaculari dureroase si usturatoare, furnicaturi in corp si o infectie urinara descoperita prin prezenta leucocitelor in urina si a bacteriilor. Aceasta se trateaza cu medicamentul corespunzator determinat de antibiograma.
  2. prostatita bacteriana cronica – deasemeni si ea rar intalnita, aceasta este o prostatita acuta asociata cu o proasta functionare a prostatei si o persistenta bacteriana la nivelul tractului urinar. Tratamentul corespunzator este conditionat de identificarea si indepartarea problemei si apoi tratarea infectiei cu antibiotice. De cele mai multe ori antibioticele nu o vindeca, ci se trateaza doar pentru ameliorarea simptomelor, calitatea vietii deteriorandu-se foarte mult.
  3. prostatita cronica – faza patologica cronica a durerii pelvine, este cea mai frecventa dar si cea mai putin inteleasa forma a afectiunii. Se intalneste la barbatii de orice varsta; simptomele dispar si apar, fara nici o explicatie. Prostatita cronica sau sindromul cronic al durerii pelviene, este fie de natura inflamatorie, fie neinflamatorie. In cea inflamatorie, urina, sperma si alte fluide din prostata, nu arata semne de infectie. In forma neinflamatorie nu exista nici-o inflamatie evidenta sau dovezi de leucocite prezente.
  4. prostatodinia se aseamana cu prostatita nebacteriana referitor la simptome, varsta pacientilor si ineficienta tratamentului. In orice caz nu exista dovezi obiective cum ar fi prezenta leucocitelor in urina barbatilor ce sufera de prostatodinie. Uneori antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul ajuta la inlaturarea durerii, dar pentru ca suferintele, revin intodeauna dupa terminarea efectului lor, te fac dependent de acestea.

Tratamentul prescris, este intodeauna de lunga durata , pe baza de antibiotice si antiinflamatoare si de cele mai multe ori fara rezultate, iar daca se obtin , la scurt timp dupa incetarea medicamentatiei, simptomele revin din nou.

Aproape toti pacientii care sufera de o forma, sau alta a prostatitei, le scade potentialul pe toate planurile : profesional, sportiv, familial, social, etc,…, iar toate acestea conduc bolnavul intr-o stare psihologica de depresie foarte grava, cu forme de nervozitate, anxietate si apatie.
Vindecarea este cu atat mai anevoioasa, pe cat starea de spirit a bolnavului se inrautateste.

Tratamentul cu antibiotice de lunga durata , afecteaza in fond si ele capacitatea si rezistenta biologica a organismului, prin afectarea functionalitatii ficatului, rinichilor, florei intestinale…etc, creandu-se astfel un cerc vicios , intre puterea de vindecare a medicamentelor si efectele distructive ale acestora.

Dupa mai mult timp de suferinta, (luni, ani) in care pacientul a incercat “toate” tratamentele posibile, in mintea lui se strecoara incetul cu incetul, disperarea si credinta, ca nu se mai poate face bine. Cand aceasta idée s-a instalat, in psihologia bolnavului, intervine o lupta puternica intre aceasta constientizare a bolii, care face dublu dificila vindecarea sa si micile raze de speranta din adancul sufletului sau , ca poate totusi se va ivi o sansa pana la urma.

Au fost si situatii, cand unii pacienti au pierdut si acele raze de speranta si au recurs din pacate la sinucidere.
Pentru imbunatatirea calitatii vietii, s-au obtinut rezultate evidente , daca bolnavul a iesit mai mult in natura , s-a refugiat in rugaciune, si-a schimbat stilul de viata alimentar, a renuntat la alcool, la fumat , sau a reusit sa se vindece si astfel , viata i s-a schimbat radical si fata chiar de omul care era inainte de a se imbolnavi, pretuind-o de acum altfel .prostatita.ro